Nu uita să îți iei pomișorul de la cortul 'Plantează în România' după ce termini cursa! El simbolizează angajamentul nostru comun pentru sustenabilitate.

Mai jos găsești instrucțiuni de plantare și îngrijire pentru fiecare specie de puiet oferit participanților la Semimaraton Brașov.

Loc de plantare

• Expunere la soare: Salcâmul preferă locurile însorite, cu minim 6 ore de lumină directă pe zi. Tolerează și semiumbra, dar crește mai bine în plin soare.
• Tip de sol: Este o specie adaptabilă, care se descurcă bine în soluri sărace, nisipoase sau argiloase, cu condiția să fie bine drenate. Nu suportă solurile permanent îmbibate cu apă.
• Spațiu: Asigură-te că locul ales permite dezvoltarea rădăcinilor și a coroanei. Salcâmul poate crește până la 10-20 metri înălțime, în funcție de condiții.

Perioada de plantare

• Moment ideal: Toamna (octombrie-noiembrie) sau primăvara devreme (martie-aprilie), înainte de înmugurire. Plantarea toamna este preferată, deoarece rădăcinile au timp să se stabilizeze înainte de sezonul cald.
• Condiții: Evită zilele cu îngheț sau temperaturi extreme. Temperatura solului ar trebui să fie peste 5°C.

Pregătirea solului

• Săpare: Sapă o groapă de aproximativ 40x40x40 cm (lățime x lungime x adâncime), mai mare decât balotul de rădăcini al puietului.
• Îmbunătățire: Dacă solul este foarte compact sau sărac, amestecă pământul excavat cu compost sau mraniță pentru a-i spori fertilitatea. Salcâmul fixează azotul în sol, deci nu necesită fertilizanți excesivi.
• Drenaj: Verifică dacă apa stagnează în groapă; dacă da, adaugă un strat de pietriș la bază.

Irigarea

• Primul an: Udă regulat, mai ales în primele luni după plantare, pentru a menține solul umed, dar nu îmbibat. Aproximativ 10-15 litri de apă pe săptămână sunt suficienți, în funcție de precipitații.
• După stabilizare: Salcâmul devine rezistent la secetă odată ce rădăcinile s-au dezvoltat (după 1-2 ani), necesitând irigare doar în perioade prelungite de uscăciune.
• Metodă: Udă la baza plantei, evitând frunzele, pentru a preveni bolile.

Întreținerea

• Mulcire: Aplică un strat de mulci (scoarță, paie sau iarbă uscată) de 5-10 cm grosime în jurul puietului pentru a păstra umiditatea și a reduce buruienile.
• Tăiere: În primii ani, taie doar ramurile uscate sau deteriorate. Salcâmul nu necesită tăieri extensive, dar poți modela coroana primăvara, dacă dorești.
• Protecție: În zonele cu vânt puternic, susține puietul cu un tutore în primii 1-2 ani. Folosește o legătură moale pentru a nu răni tulpina.

Monitorizarea

• Creștere: Verifică dacă puietul dezvoltă frunze noi și ramuri sănătoase. Creșterea lentă poate indica lipsa apei sau un sol nepotrivit.
• Boli și dăunători: Salcâmul este rezistent, dar poate fi afectat de afide sau ciuperca Armillaria (putregaiul rădăcinii). Inspectează frunzele și scoarța pentru semne de decolorare sau pete.
• Invazivitate: Fiind o specie cu rădăcini agresive, monitorizează extinderea lăstarilor, mai ales dacă e plantat aproape de alte culturi sau construcții.

Sfaturi suplimentare

• Salcâmul este o plantă rustică, deci nu necesită o îngrijire intensivă odată stabilit. Totuși, acordă atenție în primii ani pentru a-i asigura un start bun.
• Dacă locuiești într-o zonă cu ierni geroase, protejează baza puietului cu frunze uscate sau paie în primul an.

Loc de plantare

• Expunere la soare: Stejarul preferă locurile însorite, cu minim 6 ore de lumină directă pe zi, dar unele specii (ex. Quercus robur) tolerează și semiumbra.
• Tip de sol: Se adaptează la o gamă largă de soluri – de la lutoase la nisipoase – cu condiția să fie bine drenate. Preferă solurile fertile, ușor acide până la neutre, dar nu tolerează apa stagnantă.
• Spațiu: Stejarii pot ajunge la 20-40 metri înălțime, cu coroane ample, deci alege un loc generos, departe de construcții sau alte plante mari.

Perioada de plantare

• Moment ideal: Toamna (octombrie-noiembrie), după căderea frunzelor, sau primăvara devreme (martie-aprilie), înainte de înmugurire. Plantarea de toamnă este preferată, deoarece rădăcinile au timp să se dezvolte înainte de sezonul cald.
• Condiții: Evită perioadele cu îngheț sau căldură extremă. Temperatura solului ar trebui să fie peste 5°C.

Pregătirea solului

• Săpare: Sapă o groapă de 50x50x50 cm (sau mai mare, dacă rădăcinile o cer), pentru a permite extinderea sistemului radicular.
• Îmbunătățire: Amestecă pământul excavat cu compost sau mraniță pentru a spori fertilitatea, mai ales dacă solul este sărac. Stejarul nu necesită fertilizanți excesivi, dar apreciază un start bun.
• Drenaj: Dacă solul este compact sau reține apa, adaugă un strat de pietriș la bază pentru a preveni putrezirea rădăcinilor.

Irigarea

• Primul an: Udă regulat, menținând solul umed, dar nu îmbibat. Aproximativ 15-20 litri de apă pe săptămână sunt suficienți, ajustați în funcție de ploi.
• După stabilizare: Stejarul devine rezistent la secetă după 2-3 ani, dar în primii ani beneficiază de irigare în perioadele uscate.
• Metodă: Udă la baza trunchiului, evitând frunzele, pentru a preveni bolile fungice.

Întreținerea

• Mulcire: Aplică un strat de mulci organic (scoarță, frunze uscate sau paie) de 5-10 cm grosime în jurul bazei pentru a păstra umiditatea și a reduce buruienile.
• Tăiere: În primii ani, elimină doar ramurile uscate sau deteriorate, primăvara devreme. Stejarul nu necesită tăieri extensive, iar rănile mari pot crește riscul de infecții.
• Protecție: Susține puietul cu un tutore în primii 1-2 ani în zonele cu vânt puternic. În iernile geroase, protejează baza cu paie sau materiale textile în primul an.

Monitorizarea

• Creștere: Stejarul crește lent în primii ani, concentrându-se pe dezvoltarea rădăcinilor. Verifică apariția frunzelor noi și sănătatea ramurilor.
• Boli și dăunători: Este sensibil la mucegaiul praf (Microsphaera alphitoides) – frunzele pot prezenta pete albe – și la insecte precum larvele de Tortrix. Inspectează scoarța și frunzele pentru semne de deteriorare sau îngălbenire.
• Prevenție: Evită stresul hidric (prea multă sau prea puțină apă) și rănirea scoarței, care pot favoriza bolile.

Sfaturi suplimentare

• Stejarul este o specie robustă, dar necesită condiții bune în primii ani pentru a se stabili. Alege un soi potrivit climei tale (ex. Quercus robur pentru zone temperate, Quercus ilex pentru climate mai calde).
• Răbdarea este cheia – stejarul investește mult în rădăcini înainte de a crește vizibil în înălțime.
• Dacă solul tău este foarte argilos sau sărac, îmbunătățirea lui va accelera dezvoltarea.

Loc de plantare

• Expunere la soare: Sălcioara preferă locurile însorite, cu minim 6 ore de lumină directă pe zi, dar tolerează și semiumbra.
• Tip de sol: Crește bine în soluri umede, lutoase sau argiloase, dar se adaptează și la soluri mai uscate, cu condiția să fie irigată corespunzător. Spre deosebire de alte specii de salcie, sălcioara nu necesită neapărat soluri permanent îmbibate.
• Spațiu: Sălcioara este un arbust sau un copac mic, atingând 2-8 metri înălțime, deci necesită mai puțin spațiu decât stejarul sau frasinul. Totuși, lasă loc pentru extinderea ramurilor.

Perioada de plantare

• Moment ideal: Primăvara devreme (martie-aprilie), înainte de înmugurire, sau toamna (octombrie-noiembrie), după căderea frunzelor. Plantarea de primăvară este preferată în zonele cu ierni aspre.
• Condiții: Evită zilele cu îngheț sau temperaturi extreme. Solul trebuie să fie suficient de cald (peste 5°C) pentru a susține rădăcinile.

Pregătirea solului

• Săpare: Sapă o groapă de 40x40x40 cm, mai mare decât balotul de rădăcini, pentru a permite dezvoltarea sistemului radicular.
• Îmbunătățire: Amestecă pământul excavat cu compost sau turbă pentru a spori fertilitatea și retenția de apă, mai ales dacă solul este nisipos sau sărac.
• Drenaj: Sălcioara tolerează solurile umede, dar dacă apa stagnează excesiv, adaugă un strat subțire de pietriș pentru a preveni putrezirea rădăcinilor.

Irigarea

• Primul an: Udă frecvent, menținând solul constant umed, dar nu îmbibat. Aproximativ 10-15 litri de apă pe săptămână sunt suficienți, ajustați în funcție de ploi.
• După stabilizare: Sălcioara devine rezistentă la condiții variabile după 1-2 ani, dar preferă umiditate constantă. În perioadele de secetă prelungită, suplimentează cu apă.
• Metodă: Udă la baza plantei, evitând frunzele, pentru a preveni bolile fungice.

Întreținerea

• Mulcire: Aplică un strat de mulci (scoarță, paie sau iarbă uscată) de 5-10 cm grosime în jurul bazei pentru a păstra umiditatea și a reduce buruienile.
• Tăiere: Sălcioara răspunde bine la tăieri. În primii ani, îndepărtează ramurile uscate sau bolnave primăvara. Poți tăia mai drastic pentru a încuraja creșterea densă, mai ales dacă o dorești ca arbust ornamental.
• Protecție: În zonele cu vânt puternic, susține puietul cu un tutore în primul an. Tolerează bine frigul, dar protejează baza cu paie în iernile foarte geroase din primii ani.

Monitorizarea

• Creștere: Verifică dezvoltarea frunzelor și a ramurilor noi. Sălcioara crește rapid comparativ cu stejarul, iar lipsa creșterii poate indica lipsa apei sau un sol nepotrivit.
• Boli și dăunători: Este sensibilă la afide, rugină (Melampsora) și gândaci de scoarță. Inspectează frunzele pentru pete galbene sau maronii și scoarța pentru semne de deteriorare.
• Prevenție: Evită excesul de umiditate pe frunze și asigură o bună circulație a aerului prin tăieri regulate.

Sfaturi suplimentare

• Sălcioara este ideală pentru zone umede sau grădini rustice și atrage polenizatori datorită florilor sale (mâțișori). Este mai puțin pretențioasă decât ulmul sau frasinul, dar necesită atenție la umiditate.
• Dacă dorești să o folosești ca plantă ornamentală, tăierile regulate o vor menține compactă și atractivă.
• În climate uscate, irigarea va fi mai importantă decât pentru salcâm sau stejar.

Loc de plantare

• Expunere la soare: Ulmul preferă locurile însorite sau cu semiumbră. Tolerează mai bine umbra decât salcâmul, dar crește optim cu 4-6 ore de lumină directă pe zi.
• Tip de sol: Prosperă în soluri fertile, bine drenate, cu textură medie (lutoasă sau luto-argiloasă). Nu suportă solurile foarte uscate sau permanent îmbibate.
• Spațiu: Ulmii pot ajunge la 20-30 metri înălțime, cu o coroană largă, deci alege un loc spațios, departe de construcții sau alte plante mari.

Perioada de plantare

• Moment ideal: Primăvara devreme (martie-aprilie), înainte de înfrunzire, sau toamna (octombrie-noiembrie), când temperaturile sunt moderate. Plantarea de primăvară este recomandată în zonele cu ierni aspre.
• Condiții: Evită perioadele cu îngheț sau căldură excesivă. Solul trebuie să fie suficient de cald (peste 5°C) pentru a încuraja dezvoltarea rădăcinilor.

Pregătirea solului

• Săpare: Sapă o groapă de 50x50x50 cm, mai mare decât sistemul radicular al puietului, pentru a permite rădăcinilor să se extindă.
• Îmbunătățire: Amestecă pământul excavat cu compost sau gunoi de grajd bine descompus pentru a spori fertilitatea. Ulmul apreciază solurile bogate în nutrienți.
• Drenaj: Dacă solul reține apa, adaugă un strat de pietriș sau nisip la baza gropii pentru a preveni stagnarea.

Irigarea

• Primul an: Udă regulat, menținând solul constant umed, dar nu îmbibat. Aproximativ 15-20 litri de apă pe săptămână sunt suficienți, ajustați în funcție de ploi.
• După stabilizare: Ulmul tolerează perioade moderate de secetă odată ce s-a stabilit (după 2-3 ani), dar preferă umiditate constantă, mai ales în verile calde.
• Metodă: Udă la baza trunchiului, evitând frunzele, pentru a reduce riscul de boli fungice.

Întreținerea

• Mulcire: Aplică un strat de mulci organic (scoarță, frunze uscate) de 5-10 cm grosime în jurul bazei pentru a păstra umiditatea și a proteja rădăcinile.
• Tăiere: În primii ani, elimină ramurile uscate sau bolnave primăvara devreme. Ulmii pot fi modelați pentru a avea o coroană armonioasă, dar evită tăierile excesive.
• Protecție: Folosește un tutore în primii 1-2 ani dacă zona este expusă vântului. În climatele reci, protejează baza cu paie sau saci de iută în primul an.

Monitorizarea

• Creștere: Verifică dezvoltarea frunzelor și ramurilor noi. Creșterea lentă poate indica lipsa apei, nutrienților sau probleme de sănătate.
• Boli și dăunători: Ulmul este sensibil la boala olandeză a ulmului (cauzată de ciuperca Ophiostoma novo-ulmi), transmisă de gândaci de scoarță. Inspectează frunzele pentru îngălbenire bruscă sau ofilire și scoarța pentru semne de deteriorare. Alte probleme includ afidele și putregaiul radicular.
• Întreținere preventivă: Evită rănirea scoarței (ex. cu unelte), deoarece rănile favorizează infecțiile. În zonele cu risc, consultă un specialist pentru tratamente preventive.

Sfaturi suplimentare

• Ulmul necesită mai multă atenție la umiditate și sănătate comparativ cu salcâmul. Alege un soi rezistent la boala olandeză (ex. Ulmus ‘Accolade’ sau ‘Frontier’) dacă este disponibil.
• În primii ani, acordă prioritate irigării și protecției împotriva bolilor pentru a-i asigura o dezvoltare robustă.
• Dacă solul tău este sărac sau clima foarte uscată, ulmul ar putea necesita mai mult efort decât salcâmul.

Loc de plantare

• Expunere la soare: Frasinul preferă locurile însorite, cu minim 6 ore de lumină directă pe zi, dar tolerează și semiumbra.
• Tip de sol: Crește bine în soluri fertile, bine drenate, cu un pH neutru sau ușor alcalin. Suportă soluri lutoase sau argiloase, dar nu tolerează stagnarea apei.
• Spațiu: Frasinul poate atinge 15-25 metri înălțime, cu o coroană largă, deci alege un loc spațios, departe de construcții sau alte plante mari.

Perioada de plantare

• Moment ideal: Primăvara devreme (martie-aprilie), înainte de înfrunzire, sau toamna (octombrie-noiembrie), când temperaturile sunt moderate. Plantarea de toamnă permite rădăcinilor să se stabilizeze înainte de sezonul cald.
• Condiții: Evită zilele cu îngheț sau căldură extremă. Solul ar trebui să fie peste 5°C pentru a susține dezvoltarea rădăcinilor.

Pregătirea solului

• Săpare: Sapă o groapă de 50x50x50 cm, mai mare decât balotul de rădăcini, pentru a facilita extinderea acestora.
• Îmbunătățire: Amestecă pământul excavat cu compost sau mraniță pentru a spori fertilitatea și drenajul. Frasinul apreciază solurile bogate, dar nu necesită fertilizanți excesivi.
• Drenaj: Dacă solul este greu sau reține apa, adaugă un strat de pietriș sau nisip la bază pentru a preveni acumularea de umezeală.

Irigarea

• Primul an: Udă regulat, menținând solul umed, dar nu îmbibat. Aproximativ 15-20 litri de apă pe săptămână sunt suficienți, în funcție de precipitații.
• După stabilizare: Frasinul devine moderat rezistent la secetă după 2-3 ani, dar preferă umiditate constantă, mai ales în verile fierbinți.
• Metodă: Udă la baza plantei, evitând frunzele, pentru a reduce riscul de boli fungice.

Întreținerea

• Mulcire: Aplică un strat de mulci (scoarță, paie sau frunze uscate) de 5-10 cm grosime în jurul bazei pentru a păstra umiditatea și a controla buruienile.
• Tăiere: În primii ani, îndepărtează ramurile uscate sau deteriorate primăvara devreme. Tăierile de formare a coroanei sunt opționale și trebuie făcute cu atenție pentru a evita stresarea plantei.
• Protecție: Susține puietul cu un tutore în primii 1-2 ani dacă zona este expusă vântului. În iernile geroase, protejează baza cu paie sau materiale textile.

Monitorizarea

• Creștere: Verifică dezvoltarea frunzelor și a ramurilor noi. Creșterea lentă poate indica lipsa apei, nutrienților sau probleme de sănătate.
• Boli și dăunători: Frasinul este vulnerabil la gândacul de smarald al frasinului (Agrilus planipennis), care poate cauza daune grave. Inspectează scoarța pentru găuri mici sau semne de uscare a ramurilor. Alte probleme includ bolile fungice (ex. antracnoza) – frunzele se pot păta sau cădea prematur.
• Prevenție: Evită rănirea scoarței și monitorizează sănătatea generală. În zonele afectate de gândacul de smarald, consultă un specialist pentru tratamente insecticide.

Sfaturi suplimentare

• Frasinul este mai pretențios la umiditate și mai sensibil la dăunători decât salcâmul sau ulmul. Alege un soi rezistent (ex. Fraxinus excelsior ‘Westhof’s Glorie’) dacă este disponibil și potrivirea climatică o permite.
• În primii ani, concentrează-te pe irigare și protecție împotriva dăunătorilor pentru a-i asigura o bază solidă.
• Dacă locuiești într-o zonă cu sol uscat sau risc ridicat de infestare, ia în calcul măsuri suplimentare de întreținere.